În culturile de grâu și orz din vestul țării, făinarea (Blumeria graminis (D. C.) Speer) este prezentă

STIMAȚI FERMIERI!

Compania Bayer în parteneriat cu USV ”Regele Mihai I” din Timișoară aduce în atenția dumneavoastră fungul Blumeria graminis care produce boala numită ”făinare”. Acest fung este prezent în culturile de cereale an de an, cu frecvențe și intensități diferite de atac, funcție de condițiile climatice. În toamnele și iernile blânde, în culturile de cereale păioase sunt observate simptomele tipice ale patogenului. În acest articol veți găsi informații utile despre biologia patogenului, simptomatologia, pagubele produse și strategia de combatere.

În culturile de grâu și orz din județul Timiș (cu siguranță și în alte zone din țară), fungul Blumeria graminis își face simțită prezența. Condițiile climatice înregistrate în luna martie 2024 (vreme răcoroasă și umedă) favorizează patogenia. În culturile de grâu și orz verificate, am observat miceliile albe, bumbăcoase în zona bazei tulpinii, pe teaca frunzelor și pe frunzele bazale. Prin comparație cu grâul, la unele soiuri de orz simptomele pot fi observate pe frunzele noi.

Recomand verificarea culturilor și a prognozei climatice. În cazul în care vremea răcoroasă și umedă se menține patogenul va urca în etajele superioare ale plantelor, pe măsură ce acestea se dezvoltă. Temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor opresc evoluția făinării cerealelor păioase.

Factorii care concură la apariția epidemiilor și chiar a pandemiilor de făinare sunt:

• Factorii tehnologici (monocultura sau absenţa rotaţiei, densitatea mare a plantelor, irigarea, excesul sau carenţa elementelor nutritive, întârzierea semănatului).
• Vremea răcoroasă și umedă.

Importanța economică a bolii

Făinarea cerealelor păioase face parte dintre principalii patogeni prezenți an de an în țara noastră. La nivel mondial, boala este larg răspândită pe toate continentele, dar mai ales în zonele umede. Pierderile în producție sunt în strânsă corelație cu condițiile climatice, putând ajunge chiar la 45%. Pe lângă pierderile cantitative, fungul poate afecta și calitatea recoltei (însușirile de panificație) - [ZELLER et al., 2002]. În condiții de infecții severe la spic, Blumeria graminis poate afecta coacerea grâului și calitatea morăritului [EVERTS et al., 2001].

Este important ca frunza stindard să fie liberă de patogen, mai ales la soiurile sensibile. Dacă patogenul cuprinde această frunză (esențială pentru producția finală), pagubele în producție pot ajunge la 25%. La soiurile cu tolerantă ridicată pierderile înregistrate pot fi cuprinse între 5 - 8%, atunci când făinarea ajunge la frunza stindard (steag).

Recunoașterea simptomelor

Simptomele produse de Blumeria graminis la orz și grâu sunt foarte ușor de recunoscut, neputând fi confundate cu simptomele produse de alți patogeni foliari. Atacă toate organele aeriene ale plantelor (frunze, teci, tulpini, spice, ariste).

Tabloul simptomatic al bolii

• După realizarea infecției, pe frunzele bazale apar pete clorotice sau galbene;
• La suprafața petelor de pe frunze, pe măsură ce patogenul evoluează, se formează aglomerări de micelii mici, albe și cu aspect pâslos. Miceliile albe pot fi izolate sau se pot uni;
• În condiții favorabile, pete acoperite de micelii vor apărea și pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe tulpini (miceliile le cuprind de jur împrejur ca un manșon) și în final pe spice.
• Miceliile albe de pe organele atacate își vor schimba culoarea (de la alb la gălbui) pe măsură ce boala evoluează, căpătând aspect prăfos, făinos. Este semn că ciuperca sporulează (se formează lanțurile de conidii sau oidii). Datorită aspectului făinos, boala a primit numele popular de ”făinare”.
• Pe măsură ce plantele devin mature, aglomerările de hife miceliene, devin gri şi apoi uşor brune la culoare. În această etapă, pot fi observate în micelii corpușoare mici, negre, asemănătoare cu boabele de piper (peritecii sau cleistotecii cu asce şi ascospori). Formarea cleistoteciilor reprezintă sporogeneza telomorfă sau sexuată a ciupercii sau ”faza galben – roşcată”.
• Sub pâsla miceliană, uşor desprinsă cu degetele mâinilor, ţesuturile plantelor sunt brune, necrotice sau moarte [HATMAN et al., 1989; ELIADE, 1990; LIPPS, 1996; BAICU et SEŞAN, 1996; POPESCU, 1998, 2005].

În condiții foarte favorabile, la soiurile sensibile și în zonele unde sunt prezente patotipuri cu virulență ridicată, manifestarea la exteriorul plantelor, specifică ciupercii Blumeria graminis, devine severă, amplă, adică ia caracter de masă sau de epidemie şi chiar de pandemie [PRESCOTT et al., 1986; POPESCU, 1998; BISSONETTE, 2002].

Supraviețuirea patogenului peste anotimpul de iarnă

Fungul ierneaza în anotimpul rece sub formă de cleistotecii pe samulastra de grâu și orz infectat. Pe lângă cleistotecii, patogenul poate ierna și sub formă de micelii pe plantele de grâu şi orz, putând produce conidii ce pot fi responsabile de infecțiile inițiale. Iernarea şi perpetuarea de la un an la altul a fost şi este studiată de diferiţi cercetători, dar ca şi alte probleme şi în aceasta sunt multe lucruri neelucidate sau controversate.

Realizarea infecțiilor

Infecțiile cu Blumeria graminis pot apărea încă din toamnă dacă vremea permite. Uneori, în iernile blânde se pot observa micelii albe pe frunzele tinerelor plăntuțe. În toamna 2023 și iarna 2024, în zona de Vest au fost observate infecții la grâu și orz.

Infecţiile de toamnă constituie sursa principală de răspândire a bolii, miceliul rezistând peste iarnă [HULEA et al., 1975; HATMAN et al., 1989; POPESCU, 1998; BISSONNETTE, 2002].

Primăvara, primele infecții sunt produse de ascosporii eliberați din ascele aflate în cleistotecii cât și de conidiile produse de miceliile care iernează. Cleistoteciile se formează pe frunze, pe tulpini şi teci (iernează pe acestea), iar în primăvara următoare ascosporii eliberați produc infecţiile primare [SANDU-VILLE, 1967; ELIADE, 1990; DAVIS et al., 2002]. După Eliade (1990), la Blumeria graminis pe Triticum vulgare, cleistoteciile se formează din abundenţă şi de obicei în fiecare an, în condiţiile din ţara noastră.

Infecțiile secundare în sezonul de vegetație sunt produse în mod repetat de conidiile care se formează la suprafața miceliilor când ciuperca sporulează (sporulare asexuată). Conidiile sunt purtate de vânt pentru ciclul secundar al bolii la intervale de 10 zile.

Condiții climatice favorabile infecțiilor

Factorii de mediu contează cel mai mult în realizarea infecțiilor.
Realizarea infecțiilor este în strânsă corelație cu următorii parametri climatici:

• Temperatura. Fungul Blumeria graminis, realizează infecţia cerealelor şi-şi manifestă patogenitatea în limite largi de temperatură. Cu toate acestea, ciuperca este virulentă în condiții de răcoare. Asta înseamnă că preferă temperaturile cuprinse între 17 - 22 0C [PRESCOTT et al., 1986; WILLIAMS et LITTLEFIELD, 1995] sau 15 - 250 C [KOCHOUREK et VECHET, 1984; BAILEY et al., 1995; LIPPS, 1996]. Pe măsură ce temperaturile trec de 250 C, patogenul nu mai infectează.
• Umiditatea (roua, precipitațiile, umiditatea relativă a aerului). Umiditatea relativă a aerului şi precipitaţiile, interferează pozitiv cu gradul de atac al ciupercii, dar cu o intensitate redusă la jumătate faţă de rouă. S-a constatat că ciuperca poate fi mai agresivă la valori mai scăzute ale umidității (37 - 56%) decât la o atmosferă cu hidroscopicitate de 79 - 97% (SANDU-VILLE, 1967; KOCOUREK et VECHET, 1984; ELIADE, 1990; YANG et al., 1992; FRIEDRICH, 1995 a şi b; DEACON, 1997, 2006; CHET, 2003; COTUNA et POPESCU, 2005b). Alți autori arată că făinarea poate fi puternic extensivă atunci când umiditatea relativă este cuprinsă între 85% și 100% (în prezența sau lipsa ploilor) - [KOCHOUREK et VECHET, 1984; PRESCOTT et al., 1986; BAILEY et al., 1995; WILLIAMS et LITTLEFIELD, 1995; LIPPS, 1996]. Ploile puternice nu sunt favorabile producerii de spori sau creşterii miceliului pe suprafaţa frunzelor [Evans, 1997; Chet, 2003].
• Lumina. Însuşirile de patogenitate ale ciupercii sunt influenţate şi de lumină şi de întuneric. La întuneric lanţurile de oidii sunt mai lungi, au vitalitate scăzută şi o slabă putere de infecţiozitate datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi [SANDU-VILLE, 1967; KOCOUREK et VECHET, 1984; ELIADE, 1990].
• Nebulozitatea de 3 - 6 este la limita semnificaţiei [DEACON, 1997, 2006; CHET, 2003; COTUNA et POPESCU, 2005b].
• Viteza vântului este importantă în diseminarea patogenului în interiorul plantelor și la distanțe mai mari [ELIADE, 1990; COTUNA et POPESCU, 2005b].

Managementul integrat al făinării cerealelor

Făinarea cerealelor poate fi combătută prin utilizarea echilibrată a măsurilor profilactice, chimice și biologice. În România, de regulă patogenul nu pune probleme decât în anii extrem de favorabili infecțiilor și doar atunci când infecția ajunge la spic putem discuta de daune.

Măsuri profilactice

Aceste măsuri au rol important în prevenirea făinării la grâu dar și la alte cereale și constau în:

• respectarea rotaţiei culturilor;
• executarea corectă a lucrărilor solului;
• semănatul la date şi densităţi optime;
• folosirea soiurilor cu o tolerantă mare și cu productivitate ridicată;
• utilizarea raţională a fertilizării;
• distrugerea samulastrei;
• irigaţia judicioasă acolo unde este cazul [HATMAN et al., 1986; IACOB, 2003].

Măsurile de prevenție enumerate pot ține departe boala. Pe de altă parte, sunt cele mai ieftine.

Măsuri chimice

Combaterea chimică trebuie să se facă la avertizare, după cum urmează:

• După înfrățit când pe ultimele trei frunze sunt peste 25 pete pâsloase;
• Înainte de înflorit când pe frunza stindard sunt peste 25 pete pâsloase (PED-ul sau pragul economic de dăunare) și factorii climatici (temperatură, umiditate, ploaie, ceaţă, rouă) continuă să se întrunească în limite optime pentru dezvoltarea bolii [POPESCU, 1998].

De reținut!

• Stropirile aplicate la faza de un nod (stadiu de creştere GS 31) au controlat de timpuriu făinarea;
• Cel mai bun control a fost asociat cu stropirile aplicate la emergerea frunzei stindard (GS 39 – 43) sau apariţia spicului (GS 59), stadii dezvoltate înainte de creşterea atacului. Stropirile aplicate în fenofazele amintite au determinat o bună protecţie a spicului [HARWICK et al., 1994].

Compania BAYER vă recomandă pentru combaterea făinarii la grâu si orz dar și pentru alți patogeni ai cerealelor) urmatoarele produse omologate:

• FALCON PRO 425 EC (protioconazol + spiroxamină + tebuconazol)
• INPUT 460 EC (protioconazol + spiroxamină)
• CAYUNIS 325 EC (bixafen +spiroxamină + trifloxistrobin)
• NATIVO FORTE (protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin)
• NATIVO PRO (protioconazol + trifloxistrobin)
• NATIVO 300 SC (tebuconazol + trifloxistrobin)
• AVIATOR XPRO (bixafen + protioconazol)
• PROSARO 250 EC (protioconazol + tebuconazol)

Măsuri biologice

În culturile de cereale, măsurile biologice aproape că nu există. Având în vedere contextul actual (multe pesticide sunt retrase) există interes la nivel mondial pentru mai mulți agenți biologici care ar putea fi utilizați în combaterea făinării cerealelor. Aceștia sunt: Bacillus subtilis, B. chitinospora, B. pumilus, Pseudomonas fluorescens, Rhodotaula sp. (Xiaoxi & Wenhong, 2011; Shahin et al., 2019).

BIBLIOGRAFIE

BAICU T., SEŞAN TATIANA EUGENIA, 1996 – Fitopatologie agricolă, Ed. Ceres Bucureşti, 315, p. 137 – 139;

BAILEY J. E., JARRETT R., LEATH S., 1995 – Disease Identification North Carolina Cooperative Extension, Small Grain Production Guide 7, 1995.

BISSONNETTE SUZANNE, 2002 – Powdery mildew of wheat. The Pest Management and Crop Development Bulletin.

CHEN - XIAOXI, LIU WENHONG, 2011 - Potent antagonistic activity of newly isolated biological control Bacillus subtilis and novel antibiotic against Erysiphe graminis f. sp. tritici, Journal of Medicinal Plants Research, Vol. 5(10), pp. 2011 - 2014, Available online at http://www.academicjournals.org/JMPR ISSN 1996-0875 ©2011 Academic Journals, accesat la data 18.04.2022.

CHET L., 2003 – Development of powdery mildew and leaf rust epidemics in winter wheat cultivars: Plant soil Environ, 49 (10): 439 – 442.

COTUNA OTILIA, POPESCU G., 2005b - Researches concerning the sexual incidence of Blumeria graminis (DC) Speer in different biotrophic related with the climatic factors. 5th Intern. Conference, Univ.of Miskolc, Hungary, 14 - 20 aug. 2005 (Agriculture), 43 - 48.

DAVIS R. M., DAVIS U. C., JACKSON L. F., 2002 – Small grains powdery mildew, UCIPM Pest Management Guidelines: Small Graines Disease UC ANR Publication 3466.

DEACON J. W., 2006 – Fungal biology, Blackwell Publishing Ltd, 280 - 307.

ELIADE EUGEANIA, 1990 – Monografia erysiphaceelor din România, Bucureşti, 573, p. 166 – 179.

EVERTS K. L., LEATH S., FINNEY P. L., 2001 - Impact of powdery mildew and leaf rust on milling and baking quality of soft red winter wheat. Plant Dis.,85: 423 – 429.

FRIEDRICH S., 1995 – Calculation of conidial dispersal of Erysiphe graminis whithin naturally infected plant canopies using hourly meteorological input parameters. Zeitschrift für Pflanzen krankheiten und Pflanzenschutz, 1995, 102: 4, p. 337 - 347.

FRIEDRICH S., 1995 – Modelling infection probability of powdery mildew in winter wheat by meteorological input variables. Zeitschrift für Pflanzenkranken heiten und Pflanzenschutz, 1995, 102: 4, 354 - 365.

HARWICK N. V., JENKINS J. E. E., COLLINS B., GROVES S. J., 1994 – Powdery mildew (Erysiphe graminis) on winter wheat: control whit fungicides and the effects on the yield, Crop Protection 1994, 13: 2, p. 93 - 98.

HATMAN M., BOBEŞ I., LAZĂR AL., GHEORGHIEŞ C., GLODEANU C., SEVERIN V., TUŞA CORINA, POPESCU I., VONICA I., 1989 – Fitopatologie, Edit. Did. şi Ped. Bucureşti, p. 185 - 188.

HULEA ANA, PAULIAN F., COMEŞ I., HATMAN M., PEIU M., POPOV C., 1975 – Bolile şi dăunătorii cerealelor. Edit. Ceres, Bucureşti, p. 27 – 30.

IACOB VIORICA, 2003 – Fitopatologie, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, p. 170.

KOCOUREK F., VECHET L., 1984 - Uber ein temperaturbhangiges Modell zur Vorhersage der Entwicklungsgeschwindikeit bei Erysiphe graminis f. sp. tritici. Anz. Schadlinskd. Pfl. Um.,57:15 - 18.

LIPPS PATRICK E., 1996 – Powdery mildew of wheat. The Ohio State University Extension. Plant Pathology.

PRESCOTT J. M., BURNETT P. A., SAARI E. E., 1986 – Wheat Diseases and Pests, A Guide for Field identification, CMMYT. Mexico.

POPESCU G., 1998 – Fitopatologie, Edit. Mirton Timişoara, 1998, 190, p. 3 – 4.

POPESCU G., 2005 – Tratat de Patologia plantelor, vol. II, agricultură, Editura Eurobit, 350 p.

SHAHIN A. A., ASHMAVY M. A., ESMAIL M. S., EL - MOGHAZY, 2019 - Biocontrol of wheat powdery mildew disease under field conditions in Egypt, Plant Protection and Pathology Research, Zagazig J. Agric. Res., vol. 46, No (6B), 2255 - 2270.

SANDU VILLE C., 1967 – Ciupercile Erysiphaceae din România. Ed. Acad. RSR, Bucureşti, 358 p.

TREVATHAN L. E., 2001 – Diseases of Crops, Departament of Entomology and Plant Pathology, Missisipii State University. EPP, 4214 – 6214.

WILIAMS E., LITTLEFIELD L. J., 1995 – Major Foliar Fungal Diseases of Wheat in Oklahoma. Oklahoma Cooperative Extension Service. OSU Extension Facts, F - 7661.

YANG J. S., GE Q. L., WU W., WU Y. S., 1992 – On the infection cycle of Blumeria graminis D.C. Speer in Northeastern China. Acta Phytopatologica Sinica, 1992, 22: 1. P. 35 - 40.

ZELLER F. J., PETROVA NEDIALKA, SPETSOV PENKO, HSAM S. L. K., 2002 - Identification of powdery mildew and leaf rust resistance genes, in common wheat (Triticum aestivum L. em. Thell.) cultivars grown in Bulgaria and Russia. Published in Issue, nr. 122, 32 - 35.

Nu ezitați să ne contactați dacă întâmpinați probleme deosebite în culturile dumneavoastră.

Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ - USV ”Regele Mihai I” din Timișoara
Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Notă: Acest material nu poate fi utilizat de către nimeni fără acordul părților implicate în proiect. Fotografiile sunt originale și nu pot fi folosite în lucrări științifice, articole sau cărți, etc. fără acceptul autorului. Materialul poate fi studiat și distribuit de către cei direct interesați (fermieri, studenți etc).