INFORMARE!
PSYLLIODES CHRYSOCEPHALA L. (PURICELE DE PĂMÂNT AL TULPINILOR), UN DĂUNĂTOR CARE POATE COMPROMITE CULTURILE DE RAPIȚĂ
STIMAȚI FERMIERI!
Compania Bayer în parteneriat cu USV ”Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenția dumneavoastră informații despre ”puricele de pământ al tulpinilor” care poate compromite culturile de rapiță imediat după răsărire. Dăunătorul este prezent în toate zonele din țară unde se cultivă rapiță. De foarte multe ori puricii pot produce daune grave culturilor de rapiță, uneori fiind necesară reînsămânțarea. Având în vedere daunele mari pe care le produce dăunătorul, venim în sprijinul dumneavoastră cu informații actuale despre biologia, modul de dăunare, monitorizarea și managementul integrat (măsuri profilactice, chimice și biologice).
Importanța economică și recunoașterea dăunătorului
Psylliodes chrysocephala este un dăunător foarte important al rapiței deoarece în urma hrănirii, culturile pot fi compromise.
Adulții pot fi ușor identificați. Forma corpului este ovală și are lungimea cuprinsă între 3,2 - 4,6 mm (Bonnemaison & Jourdhenil, 1954). După Roșca et al. (2011) adulții au lungimea de 3,5 - 4,5 mm. Culoarea adulților este neagră cu luciu metalic, albastru - verzui. Bonnemaison & Jourdhenil (1954) au raportat și adulți de culoare maro. Adulții au picioarele posterioare bine dezvoltate, adaptate pentru sărit (Roșca et al., 2011).
Ouăle au formă ovală, culoare portocalie și dimensiuni de 0,6 mm lungime și 0,4 mm lățime (Vig, 2003). Alți autori au raportat dimensiuni de 0,9 - 0,4 mm (Roșca et al., 2011). Femelele depun ouăle în sol, cât mai aproape de plăntuțe (Vig, 2003).
Larvele au culoare albă - gălbuie, capul de culoare maroniu închis inițial, apoi bej deschis și 1,5 mm lungime (Roșca et al., 2011). Pot fi observate doar după secționarea tulpinilor și pețiolilor cu ajutorul unei lupe binocular.
Recunoașterea daunelor
În cazul acestui dăunător, produc daune atât adulții cât și larvele.
Adulții se hrănesc cu cotiledoanele și frunzele tinere ale plăntelor. Hrănirea poate dura aproximativ două săptămâni (Saringer, 1984; Alford et al., 2003). În urma hrănirii apar simptome de ciuruire la nivelul frunzelor. Suprafața foliară poate fi distrusă complet atunci când infestarea este masivă și plantele se află în stadii inițiale de dezvoltare (Coston, 2021). Cele mai mari pierderi (peste 90%) apar atunci când hipocotilul este deteriorat până la stadiul de cotiledon. Când plantele sunt în fenofaza de patru frunze, atacul adulților nu mai este atât de important (Ruck et al., 2018; Coston, 2021).
Larvele au mod de hrănire ascuns. Ele minează pețiolii și tulpinile (Williams, 2010; Zimmer et al., 2014). La densități mari de atac, vigoarea plantelor poate fi serios afectată (creștere întârziată). Scăzând vigoarea, plantele devin mai sensibile la îngheț. Frunzele plantelor atacate se usucă și cad. Primăvara, în urma atacului larvelor pot apărea mai multe tipuri de simptome, cum ar fi: moartea vârfului de creștere, crăparea tulpinilor, înflorire întârziată și în situațiile grave chiar moartea plantelor (Bonnemaison & Jourdhenil, 1954; Evans, 2007).
Biologia dăunătorului
Puricii de pământ au o singură generație pe an și apar eșalonat din luna mai până în iulie. După apariție se hrănesc pe tulpini, frunze, silicve. Vara intră în estivație (nu se mai hrănesc), migrând către zone adăpostite (garduri vii, păduri, marginea culturilor de rapiță etc) - Saringer, 1984; Roșca et al., 2011). Către sfârșitul lunii august, când mai scad și temperaturile, puricii devin activi și migrează către noile culturi de rapiță, unde încep să se hrănească cu cotiledoane, frunze tinere și chiar semințe germinate. Funcție de condițiile climatice (prezența precipitațiilor în special), densitățile pot fi ridicate la începutul lunii septembrie (Vig, 2003; Roșca et al., 2011). Adulții pot zbura 3 - 4 km în timpul migrării către culturile de rapiță. Când ajung în culturi, muschii de zbor se atrofiază. Zborul de migrație se termină în luna octombrie (Saringer, 1984; Alford et al., 2003).
Timp de două săptămâni adulții se hrănesc, după care începe împerecherea și depunerea ouălor (Saringer, 1984; Alford et al., 2003). Ouăle sunt depuse în sol (la adâncimea de 1 - 2 cm) în apropierea plăntuțelor sau chiar la baza lor. O femelă poate depune între 70 - 150 ouă (Roșca et al., 2011). Ovipoziția maximă se înregistrează de regulă toamna, când temperaturile sunt cuprinse între 2 și 16 0C. Atunci când condițiile climatice sunt favorabile, ovipoziția continuă până la începutul primăverii cu pauză în anotimpul de iarnă (Saringer, 1984; Roșca et al., 2011; Sørenson et al., 2015). În perioada de iarnă, adulții se adăpostesc sub resturile vegetale sau în sol.
Eclozarea începe în septembrie. Larvele neonate pătrund în plantă, minând pețiolii și tulpinile (Alford et al., 2003). Până ajung la maturitate trec prin trei stadii larvare. Prezența larvelor poate fi identificată ușor datorită cicatricilor care rămân la locul de pătrundere (în urma rosăturilor). Larvele din tulpini pot ajunge chiar în vârful de creștere al plantelor. Din februarie până în iunie, larvele rod galerii de ieșire și se retrag în sol unde se împupează la adâncimea de câțiva cm (de la 0,5 până la 8 cm) - Williams & Carden, 1961; Roșca et al., 2011. Pupația durează 8 - 12 săptămâni, funcție de temperaturile înregistrate. În luna mai încep să apară primii adulții iar ciclul se reia (Saringer, 1984).
Managementul integrat al puricilor de pământ
Populațiile de Psylliodes chrysocephala au crescut în ultimii ani, fiind raportate tot mai des culturi de rapiță compromise imediat după răsărire. Bineînțeles că, creșterea populațiilor se corelează cu suprafețele mari cultivate cu rapiță în România cât și cu condițiile climatice. Cultivarea intensivă a rapiței și practicarea rotațiilor scurte au dus la înmulțirea exagerată a dăunătorilor specifici. Pentru a putea combate eficient acest dăunător fermierii trebuie să cunoască biologia ș modul de atac. În cadrul sistemului de combatere integrată este foarte importantă monitorizarea. Dacă monitorizăm corect dăunătorul putem surprinde momentul optim de combatere.
Foarte importante în cazul puricilor sunt măsurile profilactice care ne pot feri de multe probleme. Metodele chimice primează în prezent iar cele biologice nu sunt utilizate.
Metode profilactice
Puricii de pământ pot fi ținuți sub control prin câteva măsuri agrofitotehnice:
- Rotația culturilor - este o măsură care poate preveni creșterea populațiilor. S-a constatat că, rotațiile mai lungi au dus la rezultate mai bune și producții constante. Pe de altă parte, cultivarea intensivă a rapiței a dus la scurtarea rotației (1, 2 și 3 ani), favorizând înmulțirea puricilor. Cu toate acestea, multe studii arată că adulții sunt foarte mobili, putând migra de la o cultură la alta. În consecință rotația culturilor nu stopează migrarea (Zheng et al., 2020).
- Data semănatului. Se cunoaște că rapița poate fi semănată începând de la mijlocul lunii august până la începutul lunii septembrie. Răsăritul culturilor de obicei coincide cu apariția adulților. Semănatul timpuriu ar putea proteja plantele de atacul puricilor, deoarece acestea vor fi bine dezvoltate până la începerea migrării (Wynn et al., 2017). Există și un dezavantaj al semănatului timpuriu deoarece poate crește riscul de apariție al daunelor produse de larve (se prelungește perioada de depunere a ouălor) - Conrad et al., 2021.
- Pregătirea patului germinativ - prezintă importanță pentru viitoarele plante. Semănatul într-un sol ușor, bine prelucrat, reavăn duce la o răsărire uniformă, rapidă, imprimând plantelor rezistență la atacul puricilor (Wynn et al., 2017).
- Distrugerea samulastrei.
- Sisteme de cultivare minimale sau zero - La rapița cultivată în soluri unde se practică aceste metode s-a constatat că infestarea cu larve este mai redusă. De asemenea, prezența resturilor vegetale ale culturii anterioare a redus infestarea cu adulți (United Oilseeds, 2020).
Metode chimice
Combaterea chimică este cea mai utilizată în combaterea puricilor de pâmânt la rapiță. Pentru a surprinde momentul optim de combatere, dăunătorul trebuie monitorizat cu mare atenție.
Monitorizarea adulților și larvelor este necesară, la fel și evaluarea atacului.
Monitorizarea adulților se poate face prin:
- Utilizarea capcanelor galbene cu apă. Acestea se amplasează la nivelul solului și trebuie verificate pe întreaga perioadă de imigrare a adulților. Numărul adulților se cuantifică săptămânal. Sunt mai eficiente decât capcanele galbene cu lipici (Waltus & Lane, 1994).
Monitorizarea larvelor se poate face prin:
- Secționarea pețiolilor pentru a număra larvele.
- Secționarea tulpinilor pentru numărarea larvelor.
- Numărarea larvelor la lupa binocular (sunt foarte mici).
- Stabilirea procentului de frunze cu cicatrici pe pețioli.
În urma monitorizării larvelor nu se pot lua decizii de control deoarece este o metodă greoaie care necesită mult timp (Nilson, 2002; Conrad et al., 2016). Fermierii nu monitorizează larvele de obicei ci doar adulții.
Stabilirea momentului optim de combatere prin utilizarea pragului economic de dăunare
Pragul economic de dăunare reprezintă cea mai scăzută densitate a dăunătorului care poate produce pagube în producție. La întrunirea acestui prag se ia decizia de combatere sau nu (Ramsden et al., 2017). În cazul puricilor de pământ, marea majoritate a specialiștilor consideră că pragurile sunt doar orientative. În 1950, Godan sugera pentru prima dată un prag de 5 larve/plantă, ca prag de efectuare a unui tratament.
În România, tratamentele se fac cu respectarea unor praguri economice de dăunare după cum urmează:
- PED = 3 plante atacate din 10 - Toamna când plantele au răsărit.
- PED = 5 purici pe plantă - în timpul toaamnei.
- PED = 5 - 10 larve/plantă - primăvara, după evaluarea densității larvelor se poate aplica un tratament cu insecticide sistemice (Roșca et al., 2011).
Aceste praguri sunt orientative. De obicei, fermierii fac tratamentele imediat ce observă purici pe plante. De aceea, verificarea culturilor este foarte importantă, pentru a observa din timp apariția dăunătorilor.
După Willis et al. (2020), tratarea semințelor este principala metodă de protecție împotriva atacului adulților.
Respectați dozele recomandate și momentele optime de efectuare a tratamentelor (funcție de stadiul care se dorește a fi combătut).
Metode biologice
Controlul biologic poate fi realizat prin intermediul dușmanilor naturali (prădători, paraziți), entomopatogeni și nematode. În România controlul biologic este inexistent.
Studiile realizate până în prezent arată că puricii de pământ pot fi combătuți cu preparate biologice pe bază de:
- Steinernema feltiae (nematode) - în experimente a avut eficacitate de 73% și chiar mai mult, atunci când a fost utilizat împreună cu Heterorhabditis bacteriophora (Pole, 2021);
- Bacillus thuringiensis ssp. (Brar et al., 2006)
- Beauveria bassiana și Metarhizium anisopliae - eficacitate 40% și respectiv 88% (Butt et al., 1994).
Mai pot fi utilizați dușmanii naturali. În Europa există opt specii de viespi parazitoide. Dintre acestea, șase atacă larvele și două adulții. Dacă Microctonus melanopus era singurul parazitoid cunoscut care atacă larvele, în prezent a fost identificat un alt parazitoid în Marea Britanie, Microctonus brassicae (Jordan et al., 2020).
De interes sunt și trei specii de carabide care consumă ouă dar și larve mature care se împupează în sol:
- Trechus quadristriatus;
- Pterostichus malidus;
- Nebria brevicollis.
Nu ezitați să ne contactați dacă întâmpinați probleme deosebite în culturile dumneavoastră.
