Rugina porumbului

Rugina porumbului


Rugina porumbului este o boală specifică continentului American, dar care se întâlnește uneori și în Europa. În România se găsește cu precădere în Transilvania și zona nordului Moldovei. Nu este o boală foarte comună pe teritoriul țării noastre deoarece planta gazdă, Oxalis, nu se găsește pe suprafețe extinse.


Agentul patogen care provoacă rugina porumbului este Puccinia sorghi, o ciupercă heteroică și macrociclică, din familia Pucciniaceae.



Simptomele ruginii porumbului

Puccinia sorghi atacă porumbul spre sfârșitul perioadei de vegetație. Simptomele pot să apară pe tulpina plantei, însă cel mai des se întâlnesc pe frunze. În luna august, apar simultan pete gălbui, pe ambele fețe ale frunzei, în direcția nervurilor. Pustulele au circa 1 milimetru și pot apărea risipite sau agrupate. Pe măsură ce rugina porumbului avansează, petele devin negre.


Fiind o boală care afectează porumbul în stadiile târzii de vegetație, atacul ciupercii este mai accentuat în cazul culturilor semănate târziu și în cazul hibrizilor cu perioade mai lungi de vegetație. Dezvoltarea bolii este favorizată de temperaturile blânde, între 16 și 25 grade Celsius și de umiditatea ridicată din atmosferă.


După recoltarea de pe un teren cu probleme, ciuperca rămâne vie, pe resturile vegetale.


Prevenirea și combaterea ruginii porumbului

Pentru a preveni apariția ruginii porumbului este important ca hibridul de porumb să fie cel adecvat. Nu se recomandă folosirea hibrizilor cu o perioada de vegetație lungă în zonele favorabile dezvoltării acestei ciuperci: zone cu temperatura blânde și umiditate ridicată.


Sămânța de porumb poate trece, în procesul de producție, printr-un tratament de protecție fungicidă.

Pentru a elimina ciuperca ce provoacă apariția ruginii porumbului este importantă rotația culturilor. Deși porumbul este o plantă autotolerantă, ce suportă monocultura un anumit număr de ani, porumbul nu trebuie cultivat după porumb sau după alte plante din aceeasi familia cu acesta. Astfel ciuperca nu va mai găsi mediul propice pentru a se dezvolta.

Este importantă îngroparea resturilor vegetale după recoltare.


În cazul în care apar dubii, se recomandă consultarea publicației FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite) despre ”Monitorizarea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în culturile de cereale”.



DESCĂRCAȚI VERSIUNEA PDF