Seceta la porumb: combateți efectele secetei cu Dekalb
Dintre factorii de stres din mediu, seceta, în România, reprezintă una dintre cele mai importante cauze ce afectează culturile de porumb. Lipsa precipitaţiilor pe o perioadă mai lungă de timp şi creşterea evapotranspiraţiei conduc la scăderea conţinutului de apă al solului sub capacitatea de câmp până sub nivelul punctului de ofilire, menţinându-se doar formele inaccesibile pentru plante (seceta pedologică - sub 300 m³/ha), iar arşiţa - scăderea umidităţii relative a aerului până la 20 - 40 % - determină o transpiraţie excesivă a plantelor, instalându-se astfel seceta atmosferică. Cele două tipuri de secetă pot acţiona separat dar şi împreună, provocând ofilirea plantelor.
Chiar dacă seceta reprezintă în principal o problemă de meteorologie, intensitatea ei depinde şi de tipul de sol existent. Cele mai afectate de secetă în România vor fi: solurile nisipoase, solurile cu permeabilitate redusă; pe solurile compactate sau pe care a stagnat apa în trecut, rădăcinile nu se vor putea dezvolta normal, în profunzime, ci doar superficial. Se ştie că producţiile cele mai mari se pot obţine doar dacă factorii de mediu sunt favorabili pe toată perioada de vegetaţie a porumbului.
Efectele secetei
Efectul secetei asupra culturii de porumb este în funcţie de momentul instalării acesteia (fenofaza porumbului), perioada de acţiune şi intensitate. Efectul indirect al secetei este indisponibilitatea nutrienţilor pentru plante şi creşterea vulnerabilităţii acestora în faţa bolilor şi a dăunătorilor. Porumbul foloseşte în jur de 2.5 mm apă/zi, consumul putând creşte până la 8.9 mm/zi pe durata polenizării, scăzând apoi la 1.27 mm/zi când ajunge la maturitatea fiziologică (punctul negru). Consumul mare de apă de 178 mm de apă pe perioada VT – R4 demonstrează vulnerabilitatea porumbului la secetă. Se pare că 4 zile de ofilire chiar înaintea apariţiei paniculului, pot reduce producţia cu 10 – 25%. Cu cât seceta se instalează mai târziu la porumb, către fenofaza de maturitate fiziologică, cu atât producţia va fi mai puţin afectată.
Pentru porumb, numărul de plante/ha se stabileşte în primele 30 - 45 de zile de vegetaţie. Lipsa ploilor la începutul perioadei de creştere (VE - V7), nu este atât de periculoasă: pentru ca seminţele să germineze au nevoie de o cantitate foarte mică de apă, iar dacă există o rezervă de apă în sol, plantulele vor creşte, se va reduce doar talia plantelor şi numărul de frunze. Pierderile de producţie se datorează evapotranspiraţiei - prin evaporare se pierde apa din sol în principal în această perioadă timpurie de creştere a porumbului. Odată cu creşterea suprafeţei foliare, transpiraţia devine principala cale de pierdere a apei în atmosferă. Înrularea frunzelor în timpul zilei nu se traduce neapărat printr-un stres sever. Pierderi de producţie apar doar atunci când această răsucire începe foarte devreme dimineaţa şi se menţine până seara, 12 - 18h/zi.
Atunci când planta îşi pierde toate frunzele, pierderile de producţie pot ajunge până la 20%. Seceta instalată la porumb în stadiul V8-V16 (când toate frunzele s-au format şi începe apariţia paniculului) va determina o scădere a dimensiunilor ştiuletelui şi a numărului de boabe/ştiulete (producţiile pot scădea cu 10 – 30%, chiar 50% dacă seceta persistă).
Perioada cea mai critică pentru apă este mătăsirea. Seceta reduce ritmul de creştere al mătăsii, întârziind apariţia ei, uneori până ce scuturarea polenului a avut loc (scuturarea polenului este accelerată de secetă); inhibă dezvoltarea embrionului după polenizare. Producţiile pot scade cu 3 - 8%/zi. Fenofazele de la formarea boabelor până la apariția punctului negru (R2 - R6) sunt mai puţin afectate de lipsa apei, cea mai sensibilă fiind perioada imediată după mătăsire (faza de bulă). Efectele vizuale ale secetei sunt: uscarea frunzelor, scurtarea perioadei de umplere a boabelor, scăderea MMB-ului. În primele 2 săptămâni după mătăsire este cel mai mare risc de avortare datorat secetei. Boabele din vârf, fiind ultimele fecundate vor fi cele mai puţin viguroase, predispuse avortării. Pierderile pot ajunge la 2.5 - 5.8 %/zi. Odată ce bobul atinge faza de lapte-ceară, pierderile de producţie vor fi determinate doar de o deficienţă la acumularea în bob.
Cum să limităm efectele secetei?
▶ solurile deja uscate se vor pregăti cu sistemul minim de lucrări ale solului, lăsându-se pe teren cât mai multe resturi vegetale, micşorând evaporarea;
▶ semănatul nu se va întârzia, astfel încât polenizarea să nu aibă loc în perioada cu arşiţa;
▶ controlul buruienilor se va face doar chimic, evitându-se orice lucrare suplimentară a solului;
▶ o fertilizare optimă ajută la formarea de plante viguroase, care să poată utiliza eficient apa;
▶ IRIGAREA acolo unde este posibil.
DEKALB® propune, în afară de sfaturi, produse din conceptul HD (Heath and Drought, ce înseamnă secetă și arșiță), care sunt hibrizi de porumb toleranti la secetă și arșiță.