UMIDITATEA la porumb
Aproximativ jumătate din perioada de vegetaţie a porumbului este reprezentată de procesul de formare şi creştere a boabelor şi cuprinde trei etape principale: coacerea în lapte, coacerea în ceară şi coacerea deplină. Pe parcursul acestor etape umiditatea bobului pleacă de la 85% (coacerea în lapte) ajungând până la aproximativ 30% (maturitate fiziologică). Coacerea în lapte la porumb durează aproximativ două săptămâni, timp în care conţinutul de amidon şi de grăsimi brute creşte, dar scade conţinutul în azot şi hidraţi de carbon solubili în apă.
În următoarea etapă, de coacere în ceară, ce durează alte două săptămâni, caracterizată prin acumularea de substanţe de rezervă şi o reducere accentuată a apei, boabele capătă aspect sticlos şi apare culoarea specifică hibridului. Plantele de porumb au frunzele uscate în proporţie de 45%, iar pănuşile exterioare au un aspect albicios şi boabele se desprind de pe rahis.
Înaintea maturităţii fiziologice, reducerea umidităţii bobului este o combinaţie de pierdere efectivă a apei prin evaporare şi acumularea de substanţă uscată prin procesul de umplere a boabelor.
La maturitatea fiziologică, sub aspect chimic bobul de porumb este maturat pe deplin şi acesta poate fi recoltat, iar acest moment depinde doar de umiditatea bobului.
Cunoaşterea umidităţii bobului la maturitatea fiziologică ne ajută să calculăm umiditatea potenţială la o anumită dată. Astfel, porumbul se usucă în mod normal cu 0.25 - 1% pe zi în condiţii normale de uscare (soare şi vânt) ce corespund perioadei de mijloc-sfârşit de septembrie. În prima jumătate a lunii octombrie rata de uscare scade la 0.25-0.5% pe zi, iar în prima jumătate a lunii noiembrie rata scade chiar la 0-0.25%. La sfârşitul lunii noiembrie uscarea devine neglijabilă.
Pierderea apei din boabele de porumb, este o caracteristică a hibrizilor şi ea depinde în mare măsură de condiţiile de mediu, în special de precipitaţiile care cad în această perioadă. Atunci când condiţiile climatice sunt favorabile (soare şi vânt) hibrizii de porumb tind să aibă aceeaşi rată de pierdere a apei din bob. Când aceste condiţii devin nefavorabile (ploi şi temperaturi scăzute) caracteristica hibrizilor de a avea un bun dry down devine foarte importană.
Pe măsură ce boabele de porumb ajung la maturitate, umiditatea acestora scade prin mecanismele plantei la nivel de ştiulete, frunze şi tulpină. Această scădere variază în funcţie de hibrid şi este influenţată de: grosimea pericarpului, de înclinarea ştiuleţilor, numărul şi grosimea pănuşilor/frunzelor, de viteza de uscare şi gradul de acoperire cu pănuşi şi de diametrul rahisului (cu cât acesta este mai mic cu atât se pierde mai rapid apa).
Hibrizii de porumb DEKALB au la maturitate o poziţie pendulantă (sunt înclinaţi în jos), având puţine pănuşi, cu o grosime redusă ce nu acoperă în întregime ştiuletele. Astfel, boabele se usucă repede, prevenindu-se încolţirea pe ştiulete, pierderile sunt scăzute, iar calitatea recoltei este foarte bună.
Conţinutul în apă al boabelor de porumb reprezintă o componentă economică importantă la stabilirea graficului de recoltare. Hibrizii cu un bun dry down sunt la mare interes pentru fermieri deoarece reduc costurile de producţie prin eliminarea nevoii de uscare artificială şi a pierderilor cauzate de un recoltat întârziat (căderi cauzate de furtuni sau în urma atacului de Ostrinia, etc.)
Pentru o alegere cât mai potrivită a hibrizilor în cadrul unei ferme, pe lângă potenţialul de producţie, grupa de maturitate şi ceilalţi parametri ce se au în vedere la alegerea unui hibrid, viteza de pierdere a apei din bob (dry down) reprezintă un criteriu foarte important ce nu trebuie omis.
Determinarea vitezei de pierdere a apei din bob DKC 4717 vs. Competitori (2014)
