Restricţiile privind utilizarea tratamentului cu insecticid la sămânţă s-au înăspirt, în ultimii ani. Comisia Europeana, în baza Decziei nr. 485/2013, a suspendat utilizarea a trei substanţe active din grupa neonicotinoidelor şi anume, clotianidin, imidacloprid şi tiametoxam. Din acest motiv, sămânţa pleacă din depozitele producătorilor, de cele mai multe ori, fără a fi tratată cu insecticid. S-au obţinut totuşi derogări periodice de la Deczia nr. 485/2013 - şi în anii trecuţi, dar şi în acest an (2017) -, în special înaintea campaniilor de semănat.
Acesta fiind contextul european, atragem atenţia că, în primele faze de vegetaţie, atacă o serie de dăunatori care produc pagube însemnate culturilor de porumb, iar în lipsa tratamentului cu insecticid acestea pot fi ireversibile.
Cei mai periculoşi dăunători sunt:
- Tanymecus dilaticollis (răţişoara porumbului), Agriotes spp. (viermii sârmă) şi Diabrotica virginifera virginifera (viermele vestic al rădăcinilor de porumb).
- Pagube considerabile pot fi produse şi de alţi dăunători ca: Oscinella frit (musca suedeză), Agrotis segetum ( BUHA SEMĂNĂTURILOR), coropişniţele (Gryllotalpa spp), viermi albi (Scarabeidae), viermi negri (Tipulidae), LIMACŞII (LIMACIDAE), şi rozătoarele (Cricetidae). Seminţele şi embrionii sunt atacate de gândacul seminţelor (Harpalus distinguendus), şarpele orb (Blanius guttulatus), ciori şi coţofene (Corvus sp. Pica sp.) etc.
Măsurile agrotehnice şi rotaţia corespunzătoare a culturilor duc la diminuarea populaţiilor de dăunători, iar distrugerea buruienilor are ca efect scurtarea duratei de viaţă a adulţilor şi a înmulţirii acestora prin lipsirea de hrană.
Viermii sârmă, inamicul nr.1
Viermii sârmă (Agriotes spp.) sunt principalii dăunători care „beneficiază” de lipsa tratamentului la sămânţă.
Atacul viermilor sârmă este caracteristic primăverilor reci şi umede, cu însămânţare adâncă, ce întârzie răsărirea. În asemenea condiţii, o singură larvă/m2 poate provoca numeroase goluri în culturile de porumb. Larvele, denumite popular viermi sârmă, au corpul cilindric, cu capetele subţiate, acoperite cu un tegument puternic chitinizat, de culoare galben-portocalie, având lungimea de până la 25 mm. Adulţii nu produc daune în culturi.
Planta premergătoare are o importanţă deosebită în legătură cu prezenţa lor în culturile de porumb. Culturile caracterizate prin densităţi mari de plante la unitatea de suprafaţă - în măsură să asigure o acoperire completă a solului şi, deci, să asigure consevarea umidităţii chiar în stratul superficial -, favorizează înmulţirea viermilor sârmă.
În vederea controlului, recomandăm: tratamentul la sămânţă, evitarea monoculturii sau alte plante premergătoare care au dăunători comuni sau pot fi plante-gazdă pentru aceştia (floarea soarelui, sfecla de zahăr, fasolea, soia, sorgul etc.).
Răţişoara mănâncă aproape orice
Deşi se numeşte răţişoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) - este un dăunător polifag şi se hrăneşte şi cu alte plante cultivate, producând pagube considerabile. Cele mai vulnerabile sunt culturile de floarea soarelui, sfeclă de zahăr, sorg, soia, lucernă, grâu sau orz. Nu se dezvoaltă pe culturile de mazăre, pentru că nu se poate hrăni cu acestea.
Fig. 3. Plantă de porumb atacată şi populată de dăunător
Adultul retează plantele de la colet, când acestea se găsesc în faza iniţială de 2-3 frunze, ceea ce duce, deseori, la întoarcerea şi reînsămânţarea culturii. Plantele atacate în timpul răsăritului (până la faza de 2-3 frunze) pot prezenta rosături la baza coletului. În mod obişnuit, în condiţiile existenţei unei perioade călduroase şi uscate, plantele atacate pier.
Tratamentul sămânţei cu insecticid constituie o verigă extrem de importantă în combarerea şi diminuarea atacului. Dar, apar şi situaţii în care, populaţiile fiind mari îşi continuă atacul după diminuarea efectului tratamentului la sămânţă. În acest caz, recomandăm aplicarea de insecticide, în funcţie de PED.
Dintre măsurile agrofitotehnice, rotaţia culturilor reprezintă o masură de prevenire a dăunătorului. O oarecare importanţă în reducerea atacului o au şi lucrările de întreţinere, prin care se distrug buruienile, implicit a gărgăriţelor existente.
Şi în privinţa viermelui vestic al rădăcinilor (Diabrotica virginifera virginifera), tratamentul la sămânţă rămâne cea mai eficientă metodă de combatere şi control. Larvele caută rădăcinile de porumb, putându-se deplasa până la 0,5 m adâncime. Doar dacă nu le găsesc mor. Solul compact favorizează mortalitatea, în timp ce umiditatea facilitează o supraveţuirea în procent considerabil.
Puteţi reduce pagubele produse de Tanymecus şi Diabrotica, dacă:
• monitorizaţi câmpurile, cu ajutorul capcanelor
• interveniţi cu tratamente curative în perioada de vegetaţie cu produse sistemice şi de contact recomandate de CODEX, la atingerea pragului economic de dăunare
• semănaţi în epocă şi
• fertilizaţi optim pentru o bună dezvoltare a aparatului foliar (stadiul de 5-6 frunze) şi a sistemului radicular.
Mariana ENACHE